Dacă ai ajuns deja la o colecție impresionantă de poze culese de pe Pinterest, Instagram sau alte locuri de pe internet, și ai deja un album masiv cu idei pentru viitoarea ta bucătărie, probabil că ești în situația în care în loc să te apropii de o decizie, mai mult te adâncești în căutări, iar lucrurile îți par din ce în ce mai confuze. Este plăcută această cercetare până la un punct, dar de la un anumit moment știm că deja devine obositor și chiar stresant.
Care este rețeta perfectă de design pentru noua ta bucătărie și noua ta casă?
Toate pozele cu bucătării moderne și interioare moderne pe care le vezi pe internet au la rădăcină trei stiluri, respectiv trei „școli” de design, fiecare cu principiile sale. Chiar dacă vei împrumuta elemente dintr-un stil sau altul, este bine ca „fundația” proiectului tău să fie construită sănătos, pe un singur stil, asta însemnând ca fiecare element, fiecare material și culoare pe care le iei în considerare trebuie să respecte principiile de design ale respectivului stil.
1. Stilul scandinav
Designul scandinav (sau nordic) este caracterizat prin minimalismul său practic, bazat pe considerente de utilitate și NU pune accent pe valorile estetice.
Lemnul natural (în special din pin și alte rășinoase) este materialul predominant, asociat în special cu structuri sau elemente metalice negre (metalul fiind dintotdeauna un material la îndemână în țările nordice) și ample suprafețe albe ce avantajează lumina naturală – atât de prețioasă în zona scandinavă.
Formele sunt reduse la funcționalitatea lor strictă, lipsesc cu desăvârșire ornamente sau artificii realizate din motive pur estetice ori decorative. Orice piesă componentă va avea exact forma, dimensiunea și prelucrările necesare strict pentru buna sa funcționare, fără a ține cont de latura estetică.
Există în general tendința să asociem stilul scandinav cu imaginea colosului IKEA, dar nu este tocmai corect întrucât designul scandinav pune totuși accentul pe robustețe și trăinicia obiectelor.
Interesant este că designul scandinav a revenit puternic în atenția publicului în perioada imediat următoare crizei din 2008, când puterea de cumpărare a scăzut, ceea ce a dus și la o -oarecare- conștientizare a consumatorilor vizavi de consumul excesiv.
Între timp s-a asociat cu designul industrial – un curent american al cărui obiectiv este reconversia vechilor spații industriale în spații rezidențiale sau spații publice – cu care împarte o serie de valori comune. Din această contopire a rezultat și Stilul Urban, considerat mai degrabă un trend decât un stil propriu-zis, ce a devenit reprezentant al generației Millenials.
Pentru mobilierul de bucătărie îți recomandăm albul sau negrul super-mat (FENIX-ul Bianco KOS sau Nero Ingo sunt o alegere excelentă), care merg de minune pe pardoseli din lemn cu aspect cât mai natural. Elemente din lemn natural se pot regăsi în cantități moderate în elementele secundare ale mobilierului ori accesorii, important fiind să nu abuzezi de ele; de exemplu, evită blaturile de bucătărie cu aspect de lemn și alege un material în aceeași culoare cu fronturile, sau un finisaj metalic ori ardezie sau un compozit negru. Modulele solitare de mobilier pe structură metalică conferă simplitatea stilului scandinav, iar dacă vrei să intri și pe teritoriul designului industrial poți introduce ample suprafețe de fundal din beton sau cărămidă aparentă.
Nu au ce căuta într-un asemenea ambient elemente sofisticate, precum marmura lucioasă (de tip Statuario sau Marquina) ori metale semiprețioase precum cuprul sau alama. Nu încerca să înghesui mobilier pe toți pereții, este important să rezulte și „spatii goale” pe care să îți odihnești privirea.
2. Designul Japonez
Designul japonez este caracterizat de esențialitate și de o asimilare totală a designului interior în arhitectura casei. „Esențialitatea” poate părea într-o primă fază similară minimalismului-practic al stilului scandinav dar diferența majoră constă în faptul că esențialitatea stilului japonez pune un mare accent pe armonia estetică, unde detaliile sunt atent studiate astfel încât să ofere o senzație de subtilitate și „liniște vizuală”.
Designul Minimalist are și el strânse rădăcini cu această filozofie, pe care o aplică in-extremis prin studierea soluțiilor constructive până la excluderea completă a detaliilor nedorite și obținerea unei volumetrii cât mai aproape de perfecțiune.
O caracteristică a designului japonez sunt spațiile care comunică, adesea separate de panouri glisante de mari dimensiuni, precum și panouri din lemn ca îmbracă complet pereții, panouri riflate de separare (tip paravane) ori mobiliere centrale cu un aspect semi-transparent, lejer, ce asigură o împărțire discretă a spațiilor și funcțiilor lor.
Materialele predominate sunt lemnul și piatra, precum și cele naturale-primare precum argila și lutul – sau alte materiale „de pământ”. Materialitatea și esențialitatea finisajelor naturale sunt definite în principal de textura lor și nu de culoarea lor. Culorile solide, bine definite, nu sunt binevenite într-un astfel de ambient.
Fluidizarea spațiilor comune are rolul de a aduce și o anumită senzație de mișcare, o senzație de spațiu în permanentă transformare, nimic nu este fix și totul se poate adapta la fiecare moment al zilei în funcție de starea ta de spirit.
Pentru mobilierul de bucătărie de inspirație japoneză îți recomand materialele naturale sau cu un aspect cât mai natural, de exemplu fronturi din lemn de nuc deschis, sau cu un aspect ușor afumat, cu blaturi din piatră calcaroasă în care trebuie să fie perfect integrate (INVIZIBIL chiar!) chiuveta și plita. Este foarte important să găsești un dialog lejer între materiale, folosește texturile materialelor și evită contrastele.
Culoarea trebuie să apară în general ca o umbră a volumelor, așadar evită culorile puternice și caută culorile „fantomatice” și combinațiile ton-în-ton. Poți sublinia discret o anumită linie de design cu profile metalice în acord cu celelalte materiale, din nou fără a crea un contrast de culoare.
Pardoselile trebuie să fie continue ca și finisaj, așadar mai ales în cazul unui open-space, pardoseala din bucătărie trebuie să fie obligatoriu aceeași cu cea din living.
Dacă spațiul îți permite, încearcă să găsești relații între interiorul casei și exterior; armonia designului japonez înseamnă și o strânsă comuniune cu natura.
3. Designul Italian și stilul european „Lifestyle”
Însuși termenul „design” s-a născut la Milano la sfârșitul anilor 1950, și foarte interesant este că designul interior s-a născut în tandem cu designul vestimentar (!).
Principiile designului italian își au temelia în perioada romană, dar împrumută și reinterpretează în mod democratic elemente din diferite alte culturi, inclusiv din designul nordic și cel japonez.
Designul italian înseamnă în primul rând atenția pentru fiecare detaliu. Fiecare element trebuie să te surprindă, să îți spună propria poveste și să îți evoce o senzație inedită – o emoție. Materialele trebuie să fie întotdeauna de prestigiu și de fiecare dată când intri în contact cu ele trebuie să îți transmită măiestria și pasiunea cu care au fost puse în operă.
De multe ori, în designul italian materialele sunt folosite contrar tuturor așteptărilor, total neconvențional, astfel încât, de exemplu, piatra este folosită ca fronturi de mobilier în timp ce inoxul – în grosimi aproape invizibile – este folosit pentru blaturi. Aceste artificii de design schimbă volumetria și „greutatea” vizuală a elementelor de mobilier, deschizând astfel noi posibilități de abordare a spațiilor.
Designul italian înseamnă inevitabil LUX, și așa cum scriam și în „Luxul a murit…trăiască bucătăriile de lux” chiar dacă nimeni nu mai declară „oficial” că își dorește luxul, este în natura noastră (…în păcatul nostru) să ne dorim superlativul.
Completez cu un citat din Marcel Wanders care cred că poate fi considerat o corectă definiție a luxului și implicit a designului italian: Luxul începe acolo unde se termină funcționalul și unde valoarea este strict personală, fără considerente de design sau rațiune.
Pentru mobilierul de bucătărie există nenumărate opțiuni, o primă recomandare ar fi sticla sau culorile lucioase asociate cu lemn din esențe exotice sau lemn termotratat. O alegere „timeless” în acest sens este sticla albă lucioasă (sau chiar mată) și furnirul natural din stejar termotratat, cu blaturi din marmură naturală (Carrara – Statuario) sau/și din inox periat.
Dacă nu îți place albul, rămâne să alegi fie din gama de bejuri fie din gama de gri. În designul Italian, culoarea chiar contează și contează atât de tare încât fiecare culoare are ca nume propriu în limba italiană sursa sa naturală. De exemplu: Camoschio (capră neagră), Corda (sfoară), Canapa (cânepă), Tortora (gri-turturică), Fumo (fum), Piombo (plumb) sau Polvere (praf).
Vitrinele și spațiile / polițele deschise joacă un rol important, întrucât îmbogățesc ori disimulează ambientul cu diferite planuri și perspective, oferind în același timp spații de expunere pentru obiecte ce vor aduce personalitate bucătăriei tale.
Designul italian nu se concentrează pe o relație directă între spațiu, arhitectură și mobilier; de exemplu, nu căuta ca blatul de bucătărie să fie (aproape) identic cu parchetul, ori culoarea mobilierului identică cu culoarea tâmplăriei. În designul italian fiecare element are propria sa personalitate și se pune în valoare printr-un dialog energic cu celelalte materiale și elemente cu care conviețuiește în ambient.
În primul rând, trebuie să te întrebi cum vrei să te simți în propria bucătărie și în propria ta casă.
- Dacă ești o persoană practică și eficientă, probabil că stilul nordic îți este cel mai potrivit.
- Dacă ești o persoană orientată către liniște și introspecție, stilul japonez îți va aduce acel echilibru care îți va oferi în același timp și suficientă dinamică atunci când vrei să evadezi.
- Stilul italian este potrivit persoanelor sofisticate, ce vor să se bucure în fiecare moment al vieții de tot ceea ce este mai bun, fără a pune în prim-plan aspectele practice sau de ordin rațional.
- Și nu în ultimul rând, oricât de mult rezonezi cu un stil și îți dorești a-l utiliza în amenajarea casei, trebuie să ții cont de locația casei tale (oraș, casă de vacanță la munte/mare) și de arhitectură.
